Back to list
|
October end
|
|||
| Posted by Maria Tirenescu Thu, Aug 31st 2006, 13:16 :: | |||
|
Today I’m free. I invite my nephew for a walk. I take him to see how the town looks in this October end. On a wooden bench, brought by the wind, a yellow leaf. My nephew, Lucian, asks me from what tree did the leaf fall. I show him the lime-tree nearby. Afterwards we go to see other lime leaves. We pick up the most beautiful leaves, big and small, symmetrical or “crooked” as Lucian says. In the park, among yellow leaves, we can see an orange one. “Grandma, this is a lime leaf, too?” “No, this is a cherry leaf.” We go to pick up orange, scarlet and brown leaves. Swinging on the wind blow, a maple leaf. My nephew likes maple-leaves best. There are all kinds of shades starting from light yellow to red-brown. With excitement, rarely split the air autumn leaves. After we pick enough leaves, we go home. In front of the gate, a big vine leaf. We take it. We from a funny face on one side of the vine leaf. We use two chestnuts for the eyes. As nose – a cherry leaf. The mouth three little pear-leaves. “Grandma, my mother will like what we did, won’t she?”, he asks me. He doesn’t wait for the answer. He runs to call his friends to see his work. Autumn is sighing, copper tears fall from all trees. I remain near the gate. My childhood remembrances retrain me. I used to pick and admire leaves. But only autumn. SFÂRŞIT DE OCTOMBRIE Azi, sunt liberă. Îmi invit nepoţelul la plimbare. Îl duc să vadă cum arată oraşul în acest sfârşit de octombrie. Pe-o bancă de lemn, adusă de vânt, o frunză galbenă. Nepoţelul meu, Lucian, mă întreabă din care copac a căzut frunza. Îi arăt teiul din apropiere. Mergem apoi să vedem şi alte frunze de tei. Culegem cele mai frumoase frunze, mari şi mici, simetrice sau „strâmbe”, cum spune Lucian. În parc, printre frunzele galbene, se vede o frunză portocalie. „Bunico, şi aceasta e o frunză de tei?” „Nu, aceasta e o frunză de cireş.” Mergem să culegem frunze aurii, stacojii şi maro. Legănându-se în bătaia vântului, o frunză de arţar. Cel mai mult îi plac nepoţelului meu frunzele de arţar. Sunt toate nuanţele de la galben pal până la roşu –maro. Cu tulburare, rar despică aerul frunzele toamnei. După ce culegem destule frunze, mergem acasă. În faţa porţii, o frunză mare de viţă de vie. O luăm. Alcătuim un chip vesel pe „faţa” de viţă. Drept ochi, două castane. Drept nas, o frunză de cireş. Gura, trei frunze mici de păr. „Bunico, aşa-i că mamei o să-i placă ce am făcut?”, mă întreabă. Nu aşteptă răspunsul. Aleargă să-şi cheme prietenii care să-i vadă „opera”. Toamna suspină. Lacrimi arămii îi cad din toţi copacii. Eu mai rămân lângă poartă. Mă reţin amintirile din copilărie. Tare mult îmi mai plăcea să adun şi să admir frunze. Dar numai toamna.
|
|||
cooper tears fall
from all trees.
~ I think you mean "copper" the metal! Please correct the spelling if so.